OLEG ZOLOTCO Blog pentru traderi
Nivelul cererii şi ofertei pe grafic
Presupun că ați urmărit nu o singură dată cum odată nivelul de rezistență/suport fiind atins, prețul ricoșează și se întoarce înapoi cu mare viteză. Ce este acest fenomen? Cel mai probabil ați observat modul de funcționare al regiunii cerere/ofertă. În acest articol voi încerca să explic mecanismele nivelelor de cerere și ofertă, modul de identificare pe grafic și nu în ultimul rând, în ce context pot fi utilizate.
Ce sunt nivelele de cerere și ofertă?
Daca am putea transmite sumar modul de utilizare a nivelelor de ofertă și cerere sub forma unei singure propoziții, ar fi: ”cumpără jos și vinde sus”.
Înainte de a trece la ilustrarea grafică, vom discuta partea teoretică în scopul unei înțelegeri mai aprofundate a subiectului. Să ne imaginăm o piață a roșiilor. Prețul roșiilor pe această piață ar fi de 3 lei kilogramul. Aproximativ același preț îl practică toți vânzătorii. La un nivel de 3lei/kg, toate roșiile sunt vândute, nici un vânzător nu rămâne cu producție nevândută. La un moment dat, o parte din vânzători hotărăsc să
fixeze prețul roșiilor la nivelul de 3.5lei/kg. Ceilalți vânzători, de asemenea, își vor ajusta prețul de vânzare. În ceea ce privește cumpărătorii, roșiile sunt cumpărate mai puțin activ, dar, oricum, în final toate roșiile sunt vândute. Următoarea zi, unii ofertanți ajung să crească prețul până la 4lei/kg, iar exemplul este urmat și de ceilalți comercianți. Cumpărătorii devin și mai puțin activi și numai jumătate din producție este vândută. Cu toate acestea, prețul încă este profitabil pentru vânzători. A doua zi, un vânzător foarte avar decide să vândă kilogramul de roșii cu 4.5lei. Ceilalți producători, să presupunem, îi urmăresc exemplul, ajustându-și prețurile. Dar oamenii încetează să mai cumpere. Ba din contra, cumpărătorii plini de resentimente declară că vor boicota împotriva atitudinii avare a ofertanților și nu vor mai cumpăra roșii. Astfel, vânzătorii, reduc prețul la nivelul de 4lei/kg. Cumpărătorii continuă să evite să cumpere roșii. Prețul coboară la nivelul de 3.5lei/kg, însă cererea nu crește. Abia atingând nivelul de 3lei/kg, oamenii consideră că lucrurile au revenit la normal, prețul este accesibil, respectiv aceștia sunt gata să cumpere din nou roșii.
În acest exemplu, avem un nivel la care achizițiile sunt puternic stimulate, acesta fiind nivelul de 3lei. Prețul a pornit de la acest nivel, a crescut până la 4.5lei, după care a coborât rapid înapoi la 3lei. Nivelul 3 este nivelul cererii, nivelul la care cererea este activă, altfel-zis locul în care vânzările sunt active. În schimb, nivelul de 4.5lei poate fi asociat cu un nivel al ofertei, nivel la care se acumulează o mulțime de doritori sa vândă roșii. Cu toate acestea, nu există cumpărători la acel nivel, de aceea prețul coboară foarte rapid.
Aș vrea să concretizez din start că exemplul de mai sus este unul exagerat, iar în realitate, la nivelul de 4.5lei încă s-ar fi găsit persoane care să cumpere roșii. Drept rezultat avem prețul de 3 drept nivel al cererii și 4.5 – nivel al ofertei. Uitându-ne la acest exemplu, putem să observăm dezechilibrul care apare odată cu creșterea prețului și impulsul ascendent. La nivelul de 3 lei, cererea este foarte mare, iar oferta deficitară, întrucât absolut toate roșiile sunt vândute. Astfel, prețul creștere rapid. Același proces are loc și la nivelul 4.5 lei, când oferta este ridicată, însă cererea practic lipsește, motiv din care prețul va coborî rapid. Astfel, putem concluziona că atunci când prețul este în scădere, oferta este mai mare decât cererea, iar când prețul crește, cererea este mai mare decât oferta.
Din cauza dezechilibrului dintre cerere și ofertă, prețul fie crește, fie scade. Pe aceasta se și bazează principalele operațiuni cu nivelele de cerere și ofertă.
Cum determinăm nivelele de cerere și ofertă pe grafic?
Pentru a determina oferta, vom urmări vârfurile mișcării prețului, iar pentru cerere, va trebui să ne concentrăm pe minime. Trebuie să identificăm acele vârfuri și văi create prin variațiile rapide ale prețului. Nivelul este cu atât mai sigur, cu cât mai puțin timp prețul s-a aflat în apropierea acestuia. Primul pas, ca și în cazul determinării nivelelor de rezistență și suport, constă în identificarea minimelor și maximelor pe grafic.
Vă rog să observați că cea mai apropiată de prețul curent regiune a fost testată de mai multe ori, în timp ce regiunea de jos nu a fost încă testată. Acesta a fost atinsă de preț doar o singură dată, așadar această regiune este mai puternică decât cea care a fost.
În ceea ce privește nivelele marcate, putem vedea că prețul s-a aflat în regiunea lor un timp destul de scurt, după care și-a inversat dinamica brusc și a coborât formând lumânări mari. Aici, un factor important este și timpul pe care prețul l-a petrecut pe nivel. Cu cât mai puțin timp a stat prețul pe acel nivel, cu atât mai important devine el. Și trebuie să avem în vedere și mărimea lumânărilor: cu cât mai mari sunt aceste lumânări, cu atât mai puternică va fi reacția.
Dacă ne vom uita la ultima regiune evidențiată, putem observa că pe ea s-a aflat mai întâi oferta după care a urmat o strapungere.
Prețul a depășit oferta, a luat ultimele ordine și a crescut mai departe. Iar acum, această regiunea a devenit o regiune a cererii.
După cum se poate observa, a avut loc un salt rapid de la acest nivel. Pentru acest caz, nu aș trasa mai multe nivele pe grafic. Astfel acestea ar putea fi ușor observate și intelese. Sarcina noastră este de a determina cererea în văi/depresiuni și oferta din vârfuri. În acest sens, va trebui să identificăm pe grafic mișcările puternice și rapide ale prețurilor: ascendente pentru cerere și descendente pentru ofertă. Vom căuta lumânările mari, unde prețul nu a stat prea mult timp într-un singur loc. Cu cât mai puțin timp prețul s-a aflat la acest nivel, cu atât mai bine. De asemenea, vom atrage atenție și nivelelor psihologice, cum ar fi: 1.100; 1.500; 1.300 ș.a.m.d
Nu deplasați graficul prea departe în trecut, întrucât ceea ce a avut loc mai devreme nu este atât de important în metodologia stabilirii cererii și ofertei. Până la urmă, nu identificăm nivelele rezistență/suport, respectiv, există o altă schemă de lucru. Aș dori să repet că, cel mai importat lucru este ca aceste nivele să fie observabile nu numai de Dvs, ci și de alți participanți pe piață.
Ce se întâmplă la aceste nivele și cum funcționează?
La aceste nivele ale cererii, marii jucători de pe piață plasează ordine limitate (limit orders), pentru a cumpăra, iar la nivelurile de ofertă sunt plasate comenzi de vânzare. De ce se întâmplă acest lucru? Din cauza faptului că în dreptul acestor nivele, jucătorilor importanți le este mai ușor să-și îndeplinească ordinul, colectând pozițiile unor jucători mai mici.
De fiecare dată când prețul ajunge în regiunea ofertei, sunt executate ordinele de vânzare ale marilor jucători. Ei se folosesc de comenzile de cumpărare deschise de alți jucători pentru a-și executa propriile ordine de vânzare. Atunci când ordinele de cumpărare se termină, prețul scade din nou. Dacă prețul urcă înpoi la acelaşi nivel, iarăși, un număr mare de ordine de vânzare ale marilor jucători vor fi activare prin intermediul ordinelor stop și a celor de cumpărare plasate de traderi mai puțin importanți. Când pozițiile de direcție opusă se termină, prețul coboară din nou. Acest fenomen are la bază ideea că o poziție mare nu poate fi deschisă în lipsa unei schimbări semnificative a prețului. Prin urmare, marii jucători - bănci și alți factori majori de decizie pe piață - trebuie să apeleze la astfel de capcane pentru alți traderi, pentru a putea deschide ordine mai mari pe contul lor.
Să observăm acum regiunea ofertei în graficul de mai jos:
Aceasta a jucat rolul de nivel al ofertei, însă la nivelul ei s-au activat de două ori o serie de ordine de vânzare a marilor jucători. De cea de-a treia oară, după cum observați, nu au mai rămas mari jucători în piață, de aceea, prețul a străpuns acest nivel și a mers mai departe. De aici putem concluziona că oferta tinde să se diminueze la fel ca și cererea. Odată ce aceasta s-a terminat, prețul este liber să spargă acest nivel și să se deplaseze mai departe.
Din acest motiv, se consideră că pentru a înregistra rezultate bune în tranzacționare, utilizarea nivelelor de cerere și ofertă este utilă doar prima dată când prețul a atins acest nivel. Apoi, putem vinde/cumpăra în momentul testării repetate a nivelului. Însă, după ce prețul va reveni la el a treia oară, se recomandă abținerea deschiderii de ordine, întrucât este posibilă spargerea acelui nivel.
Aș vrea să fac o observație precum că o maximă mai înaltă a lumânării nu înseamnă de fiecare dată că a fost creată o nouă regiune de ofertă. La fel și un minim mai inferior nu înseamnă crearea unei noi regiuni ai cererii. Ar putea fi vorba de un simplu val, o urmă a executării unui număr mare de comenzi.
În acest tip de tranzacționare, ar trebui să atrageți atenția graficelor de timp superioare. Dacă tranzacționați pe H4, urmăriți în același timp graficele D1 și W1, pentru ca achizițiile de pe H4, de exemplu, să nu fie limitate de regiunea ofertei pe graficul W1. Așadar, utilizați mai multe perioade de timp și nu uitați să vă orientați atenția și asupra unui nivel superior.
Ti-a placut articolul?
Distribuie